20.06.2015
Injectia subcutanata
Prin injectie subcutanata se administreaza de regula soluţii cristaline, izotone, care formează local un depozit din care difuzează lent spre sistemul capilar.
Indicatii terapeutice:
- administrarea diverselor medicamente , precum: Heparinele fracţionate, insulină, atropină (prevenirea şocului vagal), adrenalină (tratamentul reacţiilor alergice)
- profilaxia unor afecţiuni infecto-contagioase: de ex.: vaccinul antigripal se poate administra subcutanat profund sau intramuscular
Contraindicaţii:
- lipodistrofie (reacţie locală la injectarea prelungită a insulinei în acelaşi loc, manifestată fie prin lipoatrofie= atrofia ţesutului celular subcutanat manifestată prin depresiuni la nivelul tegumentului, fie prinlipohipertrofie = pierderea elasticităţii şi îngroşarea ţesuturilor),
- in cazul infectiei locale se alege alta regiune de abord
Materiale necesare:
- manusi
- ac (preferabil 23 sau 26 Gauge) + încă un ac pentru încărcarea substanţei de injectat în seringă (în afara utilizării seringilor preîncărcate sau pen-urilor)
- seringă cu capacitate totală de 1 ml sau seringă specială pentru injectarea insulinei (de 1 ml sau pen) sau a heparinelor fracţionate
- substanţa de injectat
- soluţie pentru antiseptizarea tegumentului !NU se utilizează alcoolul medicinal pentru antiseptizare în cazul injectării insulinei
- se alege regiunea
Tehnica:
- spălarea antiseptică a mâinilor
- imbrăcarea mănuşilor
- pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii) în afara cazurilor de utilizare de seringi preumplute (preîncărcate) cu medicaţie, ca în cazul heparinelor fracţionate
- schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia (în afara utilizării seringilor preumplute sau pen-urilor) cu acul pentru injectarea substanţei în hipoderm (23 sau26 G)
- alegerea locului de injectare: se evită regiunile pe unde trec superficial trunchiuri vasculare şi nervoase, suprafeţele tegumentare în contact apropiat cu elemente osoase, regiunile supuse la compresie prin poziţie sau îmbrăcăminte
- regiunea ideala pentru injectia subcutanata este cea deltoidiană, periombilical, faţa antero-externă a coapselor
Injectia intradermica
Injectia indradermica reprezinta introducerea in derm prin intepare, cu ajutorul unui ac, a unui lichid (medicament, vaccin, alergen).
Scopul injectiei intradermice
Diagnostic
- Testarea reactivităţii organismului la diverse substanţe: intradermoreacţia la tuberculină, testarea la diverşi alergeni (ex.: testarea la Penicilină)
Terapeutic
- Tratamente de desensibilizare (injectarea i.d. a unor diluţii progresiv crescute de alergen)
- Anestezia locală (injectare de anestezice locale în vederea suturii unei plăgi, de exemplu)
- Tratamentul anumitor afecţiuni locale (ex.: injectare intradermică de triamcinolon acetonid în cheilita plasmocitară)
Injectia intradermica este contraindicata in cazul:
- Infecţii locale
- Alergodermia (testarea pacienţilor la diverşi alergeni se face în perioadele intercritice, când pacientul nu prezintă semne acute de alergie)
- Contraindicaţii care ţin de substanţă: de exemplu, nu se va recurge la anestezia locală cu Xilină în cazul pacienţilor alergici la Xilină
Materiale necesare
- Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâinilor
- Mănuşi - Ac (preferabil 27 Gauge; Gauge = unitate de măsură care se referă la lumen) + încă un ac pentru încărcarea substanţei de injectat în seringă - Seringă cu capacitate totală de 0,5 - 1 ml (de 2 sau 5 ml în cazul anesteziei locale)
- Substanţa de injectat
- Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului
Tehnica
- Spălarea antiseptică a mâinilor
- Îmbrăcarea mănuşilor
- Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii)
- Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia cu acul pentru injectarea substanţei în derm (27 G) - Alegerea locului de injectare
- Pentru testări şi desensibilizări: zonele de tegument fără foliculi piloşi: faţa anterioară a braţului şi antebraţului, zona de elecţie fiind 1/3 medie a feţei anterioare a antebraţului
- Pentru anestezie locală: orice zonă, acolo unde este necesară anestezierea
- Antiseptizarea locală a tegumentului pacientului
- Fixarea tegumentului pacientului cu mâna stângă, care cuprinde şi susţine antebraţul pacientului
- Seringa se ţine în mâna dreaptă între police, index şi medius, cu bizoul acului îndreptat în sus; se introduce bizoul acului paralel cu tegumentul, în derm, până a pătruns în derm bizoul în întregime; apoi se schimbă policele cu indexul pentru a susţine seringa şi cu policele se apasă pe piston, injectând substanţa; marca injectării corecte în derm este formarea locală a unei papule
- Se retrage acul şi se tamponează local, fără frecţionare, cu soluţie nealcoolică
- Pentru testele la alergeni şi tuberculină trebuie apoi avertizat bolnavul ca până la citirea reacţiei să protejeze locul respectiv de iritaţii mecanice şi fizice.
Posibile accidente si incidente
- Introducerea incompletă a bizoului acului în derm se soldează cu refluarea la exterior a unei părţi din substanţa de injectat
- Introducerea prea profundă a bizoului acului duce la injectarea hipodermică a substanţei (în acest caz nu se va forma local papula care atestă injectarea substanţei în derm)
- Reacţie alergică exacerbată, generalizată, până la şoc anafilactic, la substanţa injectată
- Infecţii locale, în cazul nerespectării regulilor de lucru aseptic
Scopul injectiei intradermice
Diagnostic
- Testarea reactivităţii organismului la diverse substanţe: intradermoreacţia la tuberculină, testarea la diverşi alergeni (ex.: testarea la Penicilină)
Terapeutic
- Tratamente de desensibilizare (injectarea i.d. a unor diluţii progresiv crescute de alergen)
- Anestezia locală (injectare de anestezice locale în vederea suturii unei plăgi, de exemplu)
- Tratamentul anumitor afecţiuni locale (ex.: injectare intradermică de triamcinolon acetonid în cheilita plasmocitară)
Injectia intradermica este contraindicata in cazul:
- Infecţii locale
- Alergodermia (testarea pacienţilor la diverşi alergeni se face în perioadele intercritice, când pacientul nu prezintă semne acute de alergie)
- Contraindicaţii care ţin de substanţă: de exemplu, nu se va recurge la anestezia locală cu Xilină în cazul pacienţilor alergici la Xilină
Materiale necesare
- Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâinilor
- Mănuşi - Ac (preferabil 27 Gauge; Gauge = unitate de măsură care se referă la lumen) + încă un ac pentru încărcarea substanţei de injectat în seringă - Seringă cu capacitate totală de 0,5 - 1 ml (de 2 sau 5 ml în cazul anesteziei locale)
- Substanţa de injectat
- Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului
Tehnica
- Spălarea antiseptică a mâinilor
- Îmbrăcarea mănuşilor
- Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii)
- Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia cu acul pentru injectarea substanţei în derm (27 G) - Alegerea locului de injectare
- Pentru testări şi desensibilizări: zonele de tegument fără foliculi piloşi: faţa anterioară a braţului şi antebraţului, zona de elecţie fiind 1/3 medie a feţei anterioare a antebraţului
- Pentru anestezie locală: orice zonă, acolo unde este necesară anestezierea
- Antiseptizarea locală a tegumentului pacientului
- Fixarea tegumentului pacientului cu mâna stângă, care cuprinde şi susţine antebraţul pacientului
- Seringa se ţine în mâna dreaptă între police, index şi medius, cu bizoul acului îndreptat în sus; se introduce bizoul acului paralel cu tegumentul, în derm, până a pătruns în derm bizoul în întregime; apoi se schimbă policele cu indexul pentru a susţine seringa şi cu policele se apasă pe piston, injectând substanţa; marca injectării corecte în derm este formarea locală a unei papule
- Se retrage acul şi se tamponează local, fără frecţionare, cu soluţie nealcoolică
- Pentru testele la alergeni şi tuberculină trebuie apoi avertizat bolnavul ca până la citirea reacţiei să protejeze locul respectiv de iritaţii mecanice şi fizice.
Posibile accidente si incidente
- Introducerea incompletă a bizoului acului în derm se soldează cu refluarea la exterior a unei părţi din substanţa de injectat
- Introducerea prea profundă a bizoului acului duce la injectarea hipodermică a substanţei (în acest caz nu se va forma local papula care atestă injectarea substanţei în derm)
- Reacţie alergică exacerbată, generalizată, până la şoc anafilactic, la substanţa injectată
- Infecţii locale, în cazul nerespectării regulilor de lucru aseptic
Injectia intramusculara
Injectia intramusculara (i.m) reprezinta introducerea unei solutii izotonice, uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.
Scop: terapeutic
Locurile de electie:
il constituie muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi, si anume:
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- fata externa a coapsei, in treimea mijlocie;
- in muschii fesieri (se evita lezarea nervului sciatic).
- Cadranul supero-extern fesier
Materiale necesare:
- seringa sterila pentru injectare;
- ac steril pentru aspirarea solutiei;
- ac steril pentru injectare;
- seruri pentru dizolvat;
- substanta de injectat;
- seringa cu capacitate de 5-10 ml pentru diluare substanta;
- alcool sanitar;
- tavita renala;
- tampoane de vata sterile;
- comprese sterile;
- manusi sterile;
- camp steril.
Pregatirea pacientului:
- se informeaza pacientul in legatura cu scopul injectiei si despre medicatia ce urmeaza a fi injectata;
- acordul pacientului;
- pacientul este invitat sa relaxeze musculatura;
- pozitionarea pacientului in decubit ventral, lateral, ortostatism,sezand (pacientii dispneici);
- se dezbraca regiunea aleasa;
Etape de executie:
- spalarea antiseptica a mainilor;
- imbracarea manusilor sterile;
- se monteaza acul la amboul seringii;
- pregatirea substantei de injectat cu un ac de diametru mai mare decat cel folosit pentru injectare;
- schimbarea acului seringii utilizat la incarcarea acesteia cu acul pentru injectarea substantei i.m;
- se elimina aerul din seriga;
- dezinfectarea regiunii alese pentru injectie;
- se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi, si se inteapa perpendicular cu siguranta si rapiditate;
- se verifica pozitia acului prin aspirare;
- se injecteaza lent solutia;
- dupa injectare se retrage brusc acul si se dezinfecteaza regiunea masand zona in acelasi timp (pentru a favoriza resorbtia si a evita aparitia nodulilor);
- pacientul se aseaza in pozitie comoda cu repaus fizic timp de 5-10 minute;
De stiut!
- resorbtia medicamentelor administrate intramuscular incepe imediat dupa injectare si dureaza 5 minute. Resorbtia poate fi mai lenta in cazul administrarii solutiilor uleioase.
- in cazul solutiilor colorate, pozitia acului se controloeaza prin detasarea seringii de ac;
Incidente si accidente:
- durere vie - prin atingerea unui nerv sciatic, se retrage acul, se injecteaza in alta zona daca este posibil;
- paralizie prin lezarea nervului sciatic;
- hematom - prin lezarea unui vas;
- ruperea acului - se anunta medicul (interventie manuala sau chirurgicala de extragere a acului);
- supuratie aseptica (flegmon) - se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a patrunde in masa musculara;
- embolie - prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase.
Scop: terapeutic
Locurile de electie:
il constituie muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi, si anume:
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid;
- fata externa a coapsei, in treimea mijlocie;
- in muschii fesieri (se evita lezarea nervului sciatic).
- Cadranul supero-extern fesier
Materiale necesare:
- seringa sterila pentru injectare;
- ac steril pentru aspirarea solutiei;
- ac steril pentru injectare;
- seruri pentru dizolvat;
- substanta de injectat;
- seringa cu capacitate de 5-10 ml pentru diluare substanta;
- alcool sanitar;
- tavita renala;
- tampoane de vata sterile;
- comprese sterile;
- manusi sterile;
- camp steril.
Pregatirea pacientului:
- se informeaza pacientul in legatura cu scopul injectiei si despre medicatia ce urmeaza a fi injectata;
- acordul pacientului;
- pacientul este invitat sa relaxeze musculatura;
- pozitionarea pacientului in decubit ventral, lateral, ortostatism,sezand (pacientii dispneici);
- se dezbraca regiunea aleasa;
Etape de executie:
- spalarea antiseptica a mainilor;
- imbracarea manusilor sterile;
- se monteaza acul la amboul seringii;
- pregatirea substantei de injectat cu un ac de diametru mai mare decat cel folosit pentru injectare;
- schimbarea acului seringii utilizat la incarcarea acesteia cu acul pentru injectarea substantei i.m;
- se elimina aerul din seriga;
- dezinfectarea regiunii alese pentru injectie;
- se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi, si se inteapa perpendicular cu siguranta si rapiditate;
- se verifica pozitia acului prin aspirare;
- se injecteaza lent solutia;
- dupa injectare se retrage brusc acul si se dezinfecteaza regiunea masand zona in acelasi timp (pentru a favoriza resorbtia si a evita aparitia nodulilor);
- pacientul se aseaza in pozitie comoda cu repaus fizic timp de 5-10 minute;
De stiut!
- resorbtia medicamentelor administrate intramuscular incepe imediat dupa injectare si dureaza 5 minute. Resorbtia poate fi mai lenta in cazul administrarii solutiilor uleioase.
- in cazul solutiilor colorate, pozitia acului se controloeaza prin detasarea seringii de ac;
Incidente si accidente:
- durere vie - prin atingerea unui nerv sciatic, se retrage acul, se injecteaza in alta zona daca este posibil;
- paralizie prin lezarea nervului sciatic;
- hematom - prin lezarea unui vas;
- ruperea acului - se anunta medicul (interventie manuala sau chirurgicala de extragere a acului);
- supuratie aseptica (flegmon) - se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a patrunde in masa musculara;
- embolie - prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase.
19.06.2015
Hormoni
Hormonii sunt efectori biochimici endogeni secretati direct in sange de celule specializate, uneori asociate in structuri anatomice individualizate denumite glande endocrine. Transportati pe cale sangvina la organele efectoare tinta, exercita o actiune stimulatoare, reglatoare, integratoare asupra proceselor fiziologice si metabolice.
Clasificare:
1. Dupa origine si mecanismul lor de actiune:
a. hormoni neurosecretori sau neurohormoni - produsi de celulele nervoase; functii secretoare;
b. hormoni glandulari - produsi de glandele endocrine (hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, timusul, pancreasul, suprarenalele, glandele sexuale feminine si masculine);
c. hormoni tisulari - secretati de celulele specializate neconstituite in glande.
2. In functie de structura lor chimica:
a. hormoni cu structura polipeptidica:
- hipotalamici;
- hipofizari;
- pancreatici;
- unii hormoni tisulari;
b. hormoni derivati din acizii grasi: prostaglandine;
c. hormoni steroizi:
- corticosuprarenali;
- sexuali masculini;
- sexuali feminini;
d. hormoni derivati din aminoacizi:
- medulosuprarenali;
- tiroidieni.
HORMONII HIPOTALAMICI
In hipotalamus sunt secretati o serie de hormoni care stimuleaza secretia hormonilor hipofizari si care poarta numele de factori de eliberare sau liberine. Sunt secretati si unii hormoni care inhiba secretia hormonilor hipofizari si sunt denumiti staline.
Intre hipotalamus si hipofiza mai sunt si alte relatii. Astfel hormonii hipofizei superioare oxitocina si vasopresina sunt sintetizati in nucleii supraoptici si paraventriculari din hipotalamus. Sunt apoi depozitati in hipofiza posterioara de unde sunt eliberati in circulatia generala.
HORMONII HIPOFIZARI
Sunt secretati de glanda hipofiza care este denumita si creierul endocrin al organismului si este situata in cutia craniana in baza encefalului intr-o loja osteofibroasa formata din saua turceasca a osului sfenoid si dura mater.
Glanda are o masa de 0,5 - 1g si un diametru de 0,6 - 1cm. La majoritatea vietuitoarelor este alcatuita din 3 lobi: o parte anterioara care secreta 7 hormoni peptidici:
1. Hormonul de crestere (HGH), hormonul somatotrop (STH) sau somatotropina:
Rol:
- reglarea si controlul cresterii organismului; la om, cresterea proportionala a organismului este posibila numai inainte de a fi atinsa maturitatea sexuala;
- dezvoltarea oaselor si a cartilagiilor.
Hipersecretie:
- acromegalie (oasele lungi cresc putin in lungime dar mult in diametru) - daca apare dupa maturitatea sexuala, cand cresterea a incetat;
- gigantism hipofizar (dezvoltare proportionala, dar exagerata) - daca se produce in perioada prepubertina.
Hiposecretie:
- nanismul hipofizar (piticism) - copii au corpul mic dar proportional dezvoltat, dentitia este intarziata si nu are loc o dezvoltare sexuala;
- obezitate, hipoglicemie - adulti.
2. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) sau corticotropina:
Rol:
- stimuleaza secretia de cortizol, corticosterona, corticoizi sexuali;
- reduce concentratia colesterolului angajat in procese de biosinteza a corticosteroizilor;
- determina modificari metabolice: cetoza, mobilizarea de acizi grasi din tesutul adipos;
- rol fundamental in mentinerea homeostaziei permitand adaptarea organismului la cei mai variati stimuli externi (frigul, caldura, traumatisme toxice, socuri).
3. Hormonul tirostimulator (TSH):
Rol:
- controlul tuturor etapelor de biosinteza a hormonilor tiroidinei precum si al actiunii lor la nivel tisular;
Tulburari:
- Perturbari ale functiei hipofizare globale.
4. Hormonii gonadotropi (gonadotropine):
Hipofiza secreta sub influenta hormonilor hipotalamici un grup de hormoni sub al caror control se gasesc functiile glandelor sexuale. Acestia sunt:
- hormonul foliculostimulator (FSH) - este de natura glicoproteica. Rolul fiziologic este acela de a initia ciclul proceselor ce se produc in ovare. Are ca functie principala dezvoltarea foliculilor ovarieni (al foliculilor lui Grav pana in momentul ovulatiei).
- hormonul luteinizant (LH) - femei - stimuleaza cresterea celulelor interstitiale si formarea corpului galben; este esential pentru secretia de estrogeni, maturarea foliculului Grav, producerea ovulatiei;
- hormonul stimulator al celulelor interstitiale (ICSH) - barbati - produce dezvoltarea tesutului interstitial al testicolelor si stimuleaza secretia de hormoni androgeni;
- hormonul luteotrop (LTH) - este de natura polipeptidica. Rolul acestui hormon este dezvoltarea si maturarea corpului galben si secretia de progesteron; determina instinctul matern, dezvoltarea glandelor mamare, stimuleaza lactatia in momentul nasterii;
In organism actioneaza si gonadotropine de origine placentara FSH si LH - hormon al sarcinii.
5. Hormoni stimulatori ai melanocitelor (MSH):
Rol:
- in procesul de pigmentare al pielii;
6. Oxitocina:
Rol:
- stimularea activitatii contractile a muschiului neted al uterului;
- stimuleaza secretia de lapte in glandele mamare ale femeii, dupa nastere;
7. Hormonul antidiuretic (ADH) sau vasopresina:
Rol:
- antidiuretica (absorbtia apei si controlul secretiei de electroliti la nivelul rinichiului);
- actiune asupra aparatului cardiovascular;
Hiposecretie:
- diabetul insipid,- poliurie, polidipsie - ingerarea unor cantitati exagerate de apa (10 l / zi si eliminarea 10 - 20 l urina);
HORMONII PANCREATICI
Activitatea endocrina a pancreasului este localizata in insulele Langerhans (celulele beta secreta insulina iar celulele alfa glucagonul).
1. Insulina:
Rol: actiune metabolica complexa (hipoglicemiata si anabolizanta), controleaza procesul fundamental de stocare si mobilizare a rezervelor calorice;
- stimuleaza biosinteza glicogenului in celule prin glicogen sintetaza;
- inhibare a lipolizei si o stimulare a biosintezei de acizi grasi, grasimi;
- stimulare a biosintezei proteice;
- permite adaptarea metabolica a organismului la trecerea de la starea de nutritie la starea de post; rezervele sunt mobilizate prin reactii fin modulate si sunt utilizate fara pierderi.
Hiposecretie: (hipoinsulinism)
- diabetul zaharat - deficienta de insulina in raport cu nevoile organismului. La tineri diabetul este rezultatul hipofunctiei pancreatice (diabet juvenil), pe cand la adult diabetul este determinat de diminarea raspunsului la insulina a celulelor tinta;
- aparitia glicozuriei;
- cresterea lipolizei si a biosintezei corpilor cetonici;
Poate fi corectat sau compensat prin controlul aportului de oxigen caloric si glucidic si prin administrarea de insulina sau prin agenti hipoglicemianti.
Hipersecretie: (hiperinsulinism) - consecinta a formarii insulinoamelor (formatiuni tumorale)
- hipoglicemii
2. Glucagonul:
Rol: actiune antagonica insulinei - catabolizant;
- intervine in metabolismul glucidic, protidic, lipidic, proteic;
- stimuleaza secretia de insulina si a unor hormoni gastrointestinali (duoden)
HORMONUL PARATIROIDIAN
1. Parathormonul sau paratirina:
Rol:
- mentine concentratia intra si extracelulara a ionilor de Ca;
- stimuleaza absorbtia Ca in intestinul subtire;
- mobilizarea Ca si P in oase.
Hipoparatiroidismul:
- scadere a concentratiei Ca sangvin si o crestere a fosfatemiei;
- marire a excitabilitatii neuromusculare (crize epileptiforme, cu spasme musculare, laringeale);
Hiperparatiroidismul:
- hipercalcemie, hipercalciurie insotita si de hiperfosfaturie;
- eliminarea unor cantitati mari de Ca si fosfat favorizeaza formarea calculilor renali.
2. Calcitonina:
Glandele paratiroide ale omului; actiune antagonica parathormonului.
Rol:
- reglator al balantei Ca si P in organism;
- inhiba activitatea osteoclastelor si ca atare mobilizeaza Ca si P in oase;
- stimuleaza activitatea osteoblastelor si prin aceasta depunerile de Ca si fosfat in sistemul osos;
- determina scaderea concentratiilor sangvine de Ca si fosfat.
HORMONII TIMUSULUI
1. Timosina
2. Hormonul timic (rol in homeostazie)
3. Timopoietina I si II
Rol:
- stimuleaza proliferarea celulelor limfoide si diferentierea limfocitelor, intervenind astfel in procesele imunitare;
- exercita o actiune antagonista fata de corticotropina si gonadotropine - corelarea dintre involutia timusului si pubertate.
HORMONI AI TRACTULUI GASTROINTESTINAL SI AI RINICHIULUI
Sunt biosintetizati in celule specializate care nu sunt asociate in glande constituite ca atare.
1. Gastrina:
Sintetizata in celulele G din antrul piloric al stomacului.
Rol:
- stimularea secretiei de acid clorhidric in celulele parietale ale stomacului;
Hipersecretie:
- hiperaciditate, ulcer;
2. Pancreozimina:
Sintetizata de celulele E ale duodenului.
Rol:
- stimularea secretiei enzimatice a pancreasului si eliberarea bilei prin contractia vezicii biliare;
3. Secretina:
Sintetizata de celulele S ale duodenului.
Rol:
- stimuleaza in pancreas secretia de apa si bicarbonat;
GIP (polipeptidul inhibitor gastric) - omolog secretinei, inhiba secretia de insulina;
VIP (polipeptidul intestinal vasoactiv) - influenteaza circulatia in vasele sangvine intestinale;
Somatostatina - inhibarea secretiei de gastrina si de secretina.
4. Eritropoietina:
Sintetizata in rinichi.
Rol:
- accelereaza formarea si maturarea eritrocitelor;
5. Sistemul renina-angiotensina:
Celulele juxtaglomerulare ale rinichiului.
Rol:
- stimuleaza secretia de aldosteron in corticosuprarenala, exercitand astfel o puternica actiune vasoconstrictoare si vasopresoare.
6. Plasmachininele:
Rol:
- puternic vasodilatatoare, deci actiune hipotensiva;
- maresc contractia musculaturii uterului, intestinului, bronhiilor.
7. Prostaglandine:
Rol:
- influenteaza biosinteza AMP ciclic, influenteaza secretia unor glande endocrine ca: tiroida, suprarenalele, ovarul, paratiroidele;
- declanseaza biosinteza de prostaglandine prin eliberare de acizi grasi nesaturati din fosfolipide;
- efect antilipolitic, efectul asupra metabolismului apei si a electrolitilor;
- actioneaza asupra metabolismului Ca;
- influenteaza contractia musculaturii netede, indeosebi a uterului gravid.
HORMONII STEROIZI
1. Hormonii estrogeni: estrona (foliculina), estradiolul si striolul.
Rol:
- determina dezvoltarea caracterelor sexuale primare si secundare la femei, respectiv dezvoltarea aparatului genital;
- influenteaza formele corpului, dezvoltarea glandelor mamare;
- mentinerea timbrului subtire infantil al vocii;
- aparitia unor caractere psihice si a unui comportament caracteristic;
Hiposecretie estrogenica:
- perturbari ale ciclului estral insotite de insuficienta sexuala, sterilitate, tulburari nervoase;
Hipersecretie estrogenica:
- scurtari ale ciclului estral sau cresterea duratei sale;
- excitabilitate nervoasa;
- migrene;
2. Hormoni gestageni: progesteronul
Rol:
- determina dezvoltarea endometrului secretor in vederea transportului, implantarii si dezvoltarii oului fertilizat;
- influenteaza structura mucoasei vaginale;
- favorizeaza dezvoltarea glandelor mamare;
- actiune termogena;
Hiposecretie progestenica:
- perturbari ale periodicitatii ciclului menstrual constand in hemoragii mai frecvente si mai prelungite;
- predispozitia la avort a femeilor insarcinate.
3. Testosteronul:
Rol:
- actiune androgen-virilizanta;
- actiune somatotropa - stimuleaza cresterea;
- actiune anabolizanta - influenta asupra metabolismului proteic;
- influenteaza spermatogeneza, aparitia instinctului si functiilor sexuale;
- controleaza dezvoltarea caracterelor sexuale secundare: ingrosarea vocii, aparitia sistemului pilos, a trasaturilor psihice proprii barbatului;
- la femei, exercita o actiune antifoliculina;
Hiposecretie:
- infantilism sexual, distrofie adipozo-genitala, eunucoidism, tulburari psihice, scaderea capacitatii intelectuale inainte de pubertate;
- la maturitate efectele sunt mai atenuate;
HORMONII CORTICOSUPRARENALI
1. Cortizolul:
Rol:
- influenteaza metabolismul glucidic, stimuleaza glicogeneza prin inhibarea fosforilazei;
- influenteaza metabolismul proteic stimuland biosinteza unor proteine enzimatice in ficat;
2. Aldosteronul:
Rol:
- influenteaza metabolismul mineral, prin intensificarea absorbtiei de Na si excretia celor de K;
Hiposecretie:
- aparitia bolii Addison - insuficienta cronica de corticoizi datorita unei distrugeri progresive a suprarenalelor, se manifesta prin hipoglicemie, dereglari ale echilibrului hidrosalin, hiperpigmentarea tegumentelor;
Hipersecretie:
- sindromul androgenital;
- aldosteronismul primar;
- sindromul Cushing - caracterizat prin catabolism proteic excesiv, hiperglicemie - diabet zaharat steroid;
HORMONII MEDULOSUPRARENALI
1. Adrenalina si noradrenalina:
Rol:
- actiune stimulatoare asupra nervilor andrenergici;
- mediator nervos in sistemul nervos simpatic - noradrenalina;
- influenta asupra circulatiei periferice - vasoconstrictie a capilarelor si a o vasodilatatoare a vaselor din muschii scheletici;
- stimuleaza activitatea cardiaca, influenteaza musculatura netedea a bronhiilor, a tractului gastrointestinal;
- influenteaza metabolismul glucidic in sensul opus insulinei;
Hipersecretie:
- feocromocitomul - se datoreaza unor tumori din suprarenala sau alte zone ale organismului.
HORMONII TIROIDIENI
1. Triiodtironina si tiroxina:
Rol:
- influenteaza procesul de crestere si maturizare, de diferentiere celulara; actiunea somatotropa se datoreaza rolului hormonilor tiroidieni in biosinteza si repartizarea proteinelor structurale si enzimatice, precum si a acizilor nucleici;
- produc in organism un efect calorigen prin stimularea oxidoreducerilor tisulare;
- controleaza metabolismul mineral, transportul activ al sodiului, echilibrul fosfocalcic;
Hipotiroidismul:
- cretinism, aparitia gusei - in copilarie;
- mixedem, aparitia gusei, metabolism bazal scazut, hipotermie, tendinta de ingrasare, activitate intelectuala scazuta - la adulti;
Hipertiroidismul:
- boala Basedow Graves si adenomul toxic - boala lui Plummer;
- cresterea metabolismului bazal insotit de hipertensiune, hiperexcitabilitate, agitatie, insomnie, astenie;
HORMONUL EPIFIZAR - MELATONINA
Rol:
- determina depigmentarea tegumentelor;
- antagonist al MSH;
- influenteaza dezvoltarea si activitatea glandelor sexuale;
HISTAMINA
Hormon tisular - plamani, piele, tractul gastrointestinal.
Rol:
- actioneaza asupra muschilor netezi, stimuland contractiile in bronhii, stomac, intestin, uter si inhibandu-le in arteriole si capilare;
- stimuleaza activitatea glandelor exocrine, dilata capilarele, creste permeabilitatea lor.
Clasificare:
1. Dupa origine si mecanismul lor de actiune:
a. hormoni neurosecretori sau neurohormoni - produsi de celulele nervoase; functii secretoare;
b. hormoni glandulari - produsi de glandele endocrine (hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, timusul, pancreasul, suprarenalele, glandele sexuale feminine si masculine);
c. hormoni tisulari - secretati de celulele specializate neconstituite in glande.
2. In functie de structura lor chimica:
a. hormoni cu structura polipeptidica:
- hipotalamici;
- hipofizari;
- pancreatici;
- unii hormoni tisulari;
b. hormoni derivati din acizii grasi: prostaglandine;
c. hormoni steroizi:
- corticosuprarenali;
- sexuali masculini;
- sexuali feminini;
d. hormoni derivati din aminoacizi:
- medulosuprarenali;
- tiroidieni.
HORMONII HIPOTALAMICI
In hipotalamus sunt secretati o serie de hormoni care stimuleaza secretia hormonilor hipofizari si care poarta numele de factori de eliberare sau liberine. Sunt secretati si unii hormoni care inhiba secretia hormonilor hipofizari si sunt denumiti staline.
Intre hipotalamus si hipofiza mai sunt si alte relatii. Astfel hormonii hipofizei superioare oxitocina si vasopresina sunt sintetizati in nucleii supraoptici si paraventriculari din hipotalamus. Sunt apoi depozitati in hipofiza posterioara de unde sunt eliberati in circulatia generala.
HORMONII HIPOFIZARI
Sunt secretati de glanda hipofiza care este denumita si creierul endocrin al organismului si este situata in cutia craniana in baza encefalului intr-o loja osteofibroasa formata din saua turceasca a osului sfenoid si dura mater.
Glanda are o masa de 0,5 - 1g si un diametru de 0,6 - 1cm. La majoritatea vietuitoarelor este alcatuita din 3 lobi: o parte anterioara care secreta 7 hormoni peptidici:
1. Hormonul de crestere (HGH), hormonul somatotrop (STH) sau somatotropina:
Rol:
- reglarea si controlul cresterii organismului; la om, cresterea proportionala a organismului este posibila numai inainte de a fi atinsa maturitatea sexuala;
- dezvoltarea oaselor si a cartilagiilor.
Hipersecretie:
- acromegalie (oasele lungi cresc putin in lungime dar mult in diametru) - daca apare dupa maturitatea sexuala, cand cresterea a incetat;
- gigantism hipofizar (dezvoltare proportionala, dar exagerata) - daca se produce in perioada prepubertina.
Hiposecretie:
- nanismul hipofizar (piticism) - copii au corpul mic dar proportional dezvoltat, dentitia este intarziata si nu are loc o dezvoltare sexuala;
- obezitate, hipoglicemie - adulti.
2. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) sau corticotropina:
Rol:
- stimuleaza secretia de cortizol, corticosterona, corticoizi sexuali;
- reduce concentratia colesterolului angajat in procese de biosinteza a corticosteroizilor;
- determina modificari metabolice: cetoza, mobilizarea de acizi grasi din tesutul adipos;
- rol fundamental in mentinerea homeostaziei permitand adaptarea organismului la cei mai variati stimuli externi (frigul, caldura, traumatisme toxice, socuri).
3. Hormonul tirostimulator (TSH):
Rol:
- controlul tuturor etapelor de biosinteza a hormonilor tiroidinei precum si al actiunii lor la nivel tisular;
Tulburari:
- Perturbari ale functiei hipofizare globale.
4. Hormonii gonadotropi (gonadotropine):
Hipofiza secreta sub influenta hormonilor hipotalamici un grup de hormoni sub al caror control se gasesc functiile glandelor sexuale. Acestia sunt:
- hormonul foliculostimulator (FSH) - este de natura glicoproteica. Rolul fiziologic este acela de a initia ciclul proceselor ce se produc in ovare. Are ca functie principala dezvoltarea foliculilor ovarieni (al foliculilor lui Grav pana in momentul ovulatiei).
- hormonul luteinizant (LH) - femei - stimuleaza cresterea celulelor interstitiale si formarea corpului galben; este esential pentru secretia de estrogeni, maturarea foliculului Grav, producerea ovulatiei;
- hormonul stimulator al celulelor interstitiale (ICSH) - barbati - produce dezvoltarea tesutului interstitial al testicolelor si stimuleaza secretia de hormoni androgeni;
- hormonul luteotrop (LTH) - este de natura polipeptidica. Rolul acestui hormon este dezvoltarea si maturarea corpului galben si secretia de progesteron; determina instinctul matern, dezvoltarea glandelor mamare, stimuleaza lactatia in momentul nasterii;
In organism actioneaza si gonadotropine de origine placentara FSH si LH - hormon al sarcinii.
5. Hormoni stimulatori ai melanocitelor (MSH):
Rol:
- in procesul de pigmentare al pielii;
6. Oxitocina:
Rol:
- stimularea activitatii contractile a muschiului neted al uterului;
- stimuleaza secretia de lapte in glandele mamare ale femeii, dupa nastere;
7. Hormonul antidiuretic (ADH) sau vasopresina:
Rol:
- antidiuretica (absorbtia apei si controlul secretiei de electroliti la nivelul rinichiului);
- actiune asupra aparatului cardiovascular;
Hiposecretie:
- diabetul insipid,- poliurie, polidipsie - ingerarea unor cantitati exagerate de apa (10 l / zi si eliminarea 10 - 20 l urina);
HORMONII PANCREATICI
Activitatea endocrina a pancreasului este localizata in insulele Langerhans (celulele beta secreta insulina iar celulele alfa glucagonul).
1. Insulina:
Rol: actiune metabolica complexa (hipoglicemiata si anabolizanta), controleaza procesul fundamental de stocare si mobilizare a rezervelor calorice;
- stimuleaza biosinteza glicogenului in celule prin glicogen sintetaza;
- inhibare a lipolizei si o stimulare a biosintezei de acizi grasi, grasimi;
- stimulare a biosintezei proteice;
- permite adaptarea metabolica a organismului la trecerea de la starea de nutritie la starea de post; rezervele sunt mobilizate prin reactii fin modulate si sunt utilizate fara pierderi.
Hiposecretie: (hipoinsulinism)
- diabetul zaharat - deficienta de insulina in raport cu nevoile organismului. La tineri diabetul este rezultatul hipofunctiei pancreatice (diabet juvenil), pe cand la adult diabetul este determinat de diminarea raspunsului la insulina a celulelor tinta;
- aparitia glicozuriei;
- cresterea lipolizei si a biosintezei corpilor cetonici;
Poate fi corectat sau compensat prin controlul aportului de oxigen caloric si glucidic si prin administrarea de insulina sau prin agenti hipoglicemianti.
Hipersecretie: (hiperinsulinism) - consecinta a formarii insulinoamelor (formatiuni tumorale)
- hipoglicemii
2. Glucagonul:
Rol: actiune antagonica insulinei - catabolizant;
- intervine in metabolismul glucidic, protidic, lipidic, proteic;
- stimuleaza secretia de insulina si a unor hormoni gastrointestinali (duoden)
HORMONUL PARATIROIDIAN
1. Parathormonul sau paratirina:
Rol:
- mentine concentratia intra si extracelulara a ionilor de Ca;
- stimuleaza absorbtia Ca in intestinul subtire;
- mobilizarea Ca si P in oase.
Hipoparatiroidismul:
- scadere a concentratiei Ca sangvin si o crestere a fosfatemiei;
- marire a excitabilitatii neuromusculare (crize epileptiforme, cu spasme musculare, laringeale);
Hiperparatiroidismul:
- hipercalcemie, hipercalciurie insotita si de hiperfosfaturie;
- eliminarea unor cantitati mari de Ca si fosfat favorizeaza formarea calculilor renali.
2. Calcitonina:
Glandele paratiroide ale omului; actiune antagonica parathormonului.
Rol:
- reglator al balantei Ca si P in organism;
- inhiba activitatea osteoclastelor si ca atare mobilizeaza Ca si P in oase;
- stimuleaza activitatea osteoblastelor si prin aceasta depunerile de Ca si fosfat in sistemul osos;
- determina scaderea concentratiilor sangvine de Ca si fosfat.
HORMONII TIMUSULUI
1. Timosina
2. Hormonul timic (rol in homeostazie)
3. Timopoietina I si II
Rol:
- stimuleaza proliferarea celulelor limfoide si diferentierea limfocitelor, intervenind astfel in procesele imunitare;
- exercita o actiune antagonista fata de corticotropina si gonadotropine - corelarea dintre involutia timusului si pubertate.
HORMONI AI TRACTULUI GASTROINTESTINAL SI AI RINICHIULUI
Sunt biosintetizati in celule specializate care nu sunt asociate in glande constituite ca atare.
1. Gastrina:
Sintetizata in celulele G din antrul piloric al stomacului.
Rol:
- stimularea secretiei de acid clorhidric in celulele parietale ale stomacului;
Hipersecretie:
- hiperaciditate, ulcer;
2. Pancreozimina:
Sintetizata de celulele E ale duodenului.
Rol:
- stimularea secretiei enzimatice a pancreasului si eliberarea bilei prin contractia vezicii biliare;
3. Secretina:
Sintetizata de celulele S ale duodenului.
Rol:
- stimuleaza in pancreas secretia de apa si bicarbonat;
GIP (polipeptidul inhibitor gastric) - omolog secretinei, inhiba secretia de insulina;
VIP (polipeptidul intestinal vasoactiv) - influenteaza circulatia in vasele sangvine intestinale;
Somatostatina - inhibarea secretiei de gastrina si de secretina.
4. Eritropoietina:
Sintetizata in rinichi.
Rol:
- accelereaza formarea si maturarea eritrocitelor;
5. Sistemul renina-angiotensina:
Celulele juxtaglomerulare ale rinichiului.
Rol:
- stimuleaza secretia de aldosteron in corticosuprarenala, exercitand astfel o puternica actiune vasoconstrictoare si vasopresoare.
6. Plasmachininele:
Rol:
- puternic vasodilatatoare, deci actiune hipotensiva;
- maresc contractia musculaturii uterului, intestinului, bronhiilor.
7. Prostaglandine:
Rol:
- influenteaza biosinteza AMP ciclic, influenteaza secretia unor glande endocrine ca: tiroida, suprarenalele, ovarul, paratiroidele;
- declanseaza biosinteza de prostaglandine prin eliberare de acizi grasi nesaturati din fosfolipide;
- efect antilipolitic, efectul asupra metabolismului apei si a electrolitilor;
- actioneaza asupra metabolismului Ca;
- influenteaza contractia musculaturii netede, indeosebi a uterului gravid.
HORMONII STEROIZI
1. Hormonii estrogeni: estrona (foliculina), estradiolul si striolul.
Rol:
- determina dezvoltarea caracterelor sexuale primare si secundare la femei, respectiv dezvoltarea aparatului genital;
- influenteaza formele corpului, dezvoltarea glandelor mamare;
- mentinerea timbrului subtire infantil al vocii;
- aparitia unor caractere psihice si a unui comportament caracteristic;
Hiposecretie estrogenica:
- perturbari ale ciclului estral insotite de insuficienta sexuala, sterilitate, tulburari nervoase;
Hipersecretie estrogenica:
- scurtari ale ciclului estral sau cresterea duratei sale;
- excitabilitate nervoasa;
- migrene;
2. Hormoni gestageni: progesteronul
Rol:
- determina dezvoltarea endometrului secretor in vederea transportului, implantarii si dezvoltarii oului fertilizat;
- influenteaza structura mucoasei vaginale;
- favorizeaza dezvoltarea glandelor mamare;
- actiune termogena;
Hiposecretie progestenica:
- perturbari ale periodicitatii ciclului menstrual constand in hemoragii mai frecvente si mai prelungite;
- predispozitia la avort a femeilor insarcinate.
3. Testosteronul:
Rol:
- actiune androgen-virilizanta;
- actiune somatotropa - stimuleaza cresterea;
- actiune anabolizanta - influenta asupra metabolismului proteic;
- influenteaza spermatogeneza, aparitia instinctului si functiilor sexuale;
- controleaza dezvoltarea caracterelor sexuale secundare: ingrosarea vocii, aparitia sistemului pilos, a trasaturilor psihice proprii barbatului;
- la femei, exercita o actiune antifoliculina;
Hiposecretie:
- infantilism sexual, distrofie adipozo-genitala, eunucoidism, tulburari psihice, scaderea capacitatii intelectuale inainte de pubertate;
- la maturitate efectele sunt mai atenuate;
HORMONII CORTICOSUPRARENALI
1. Cortizolul:
Rol:
- influenteaza metabolismul glucidic, stimuleaza glicogeneza prin inhibarea fosforilazei;
- influenteaza metabolismul proteic stimuland biosinteza unor proteine enzimatice in ficat;
2. Aldosteronul:
Rol:
- influenteaza metabolismul mineral, prin intensificarea absorbtiei de Na si excretia celor de K;
Hiposecretie:
- aparitia bolii Addison - insuficienta cronica de corticoizi datorita unei distrugeri progresive a suprarenalelor, se manifesta prin hipoglicemie, dereglari ale echilibrului hidrosalin, hiperpigmentarea tegumentelor;
Hipersecretie:
- sindromul androgenital;
- aldosteronismul primar;
- sindromul Cushing - caracterizat prin catabolism proteic excesiv, hiperglicemie - diabet zaharat steroid;
HORMONII MEDULOSUPRARENALI
1. Adrenalina si noradrenalina:
Rol:
- actiune stimulatoare asupra nervilor andrenergici;
- mediator nervos in sistemul nervos simpatic - noradrenalina;
- influenta asupra circulatiei periferice - vasoconstrictie a capilarelor si a o vasodilatatoare a vaselor din muschii scheletici;
- stimuleaza activitatea cardiaca, influenteaza musculatura netedea a bronhiilor, a tractului gastrointestinal;
- influenteaza metabolismul glucidic in sensul opus insulinei;
Hipersecretie:
- feocromocitomul - se datoreaza unor tumori din suprarenala sau alte zone ale organismului.
HORMONII TIROIDIENI
1. Triiodtironina si tiroxina:
Rol:
- influenteaza procesul de crestere si maturizare, de diferentiere celulara; actiunea somatotropa se datoreaza rolului hormonilor tiroidieni in biosinteza si repartizarea proteinelor structurale si enzimatice, precum si a acizilor nucleici;
- produc in organism un efect calorigen prin stimularea oxidoreducerilor tisulare;
- controleaza metabolismul mineral, transportul activ al sodiului, echilibrul fosfocalcic;
Hipotiroidismul:
- cretinism, aparitia gusei - in copilarie;
- mixedem, aparitia gusei, metabolism bazal scazut, hipotermie, tendinta de ingrasare, activitate intelectuala scazuta - la adulti;
Hipertiroidismul:
- boala Basedow Graves si adenomul toxic - boala lui Plummer;
- cresterea metabolismului bazal insotit de hipertensiune, hiperexcitabilitate, agitatie, insomnie, astenie;
HORMONUL EPIFIZAR - MELATONINA
Rol:
- determina depigmentarea tegumentelor;
- antagonist al MSH;
- influenteaza dezvoltarea si activitatea glandelor sexuale;
HISTAMINA
Hormon tisular - plamani, piele, tractul gastrointestinal.
Rol:
- actioneaza asupra muschilor netezi, stimuland contractiile in bronhii, stomac, intestin, uter si inhibandu-le in arteriole si capilare;
- stimuleaza activitatea glandelor exocrine, dilata capilarele, creste permeabilitatea lor.
Metabolismul si catabolismul
METABOLISMUL
Metabolismul reprezinta totalitatea transformarilor de substanta, energie si informatie care au loc intr-un organism viu.
Caractere generale:
a. Sunt foarte eficiente in transformarea materiei si energiei;
b. Reactiile metabolice se desfasoara in conditii blande, fara variatii importante de temperatura, presiune, pH;
c. Majoritatea proceselor metabolice se desfasoara in trepte si sunt constituite din reactii consecutive, ceea ce permite eliberarea treptata a energiei;
d. Sunt catalizate de enzime, catalizatori biologici foarte specifici si care isi controleaza si regleaza prin inductie si represie enzimatica propria activitate;
e. Procesele metabolice sunt reglate biocibernetic prin mecanisme ierarhizate, care le asigura integralitatea, autoreinoirea, autoreproducerea, autoevolutia;
f. Principalele procese metabolice de degradare si biosinteza a constituientilor fundamentali ai sistemelor biologice prezinta un pronuntat caracter de universalitate, intalnindu-se in majoritatea organismelor vii;
g. Din punct de vedere termodinamic, procesele metabolice prezinta atat caracter entropic cat si antientropic.
TRANSFORMARI CATABOLICE, ANABOLICE, AMFIBOLICE
Metabolismul general prezinta 2 aspecte esentiale: catabolismul si anabolismul.
In cadrul catabolismului substantele macromoleculare cu mare specificacitate structurala, cu nivel inalt de organizare, provenite din mediul inconjurator sunt transformate conform principiilor termodinamicii in compusi cu molecula mica, cu specificacitate redusa, cu nivel scazut de organizare.
Catabolismul reprezinta totalitatea reactiilor de degradare din organism, aceste reactii fiind frecvent reactii de oxido- reducere, care au loc cu eliberare de energie si respectiv cu cresterea entropiei sistemului.
Procesele catabolice sunt deci in ansamblu exergonice, energia eliberata fiind conservata de cele mai multe ori sub forma legaturilor fosfat macroergic din moleculele de ATP.
Energia inmagazinata in ATP este utilizata in procese de biosinteza a biomoleculelor, care sunt substante cu molecula mare, cu mare specificacitate si cu nivel inalt de organizare. Procesele de biosinteza au loc pe baza unor compusi simpli, cu molecula mica, proveniti din mediul inconjurator sau din procesele catabolice.
Totalitatea proceselor de biosinteza din organismele vii constituie anabolismul. Procesele anabolice decurg cu o scadere a entropiei, sistemul fiind deci antientropic si cu consum de energie, provenit in general din legaturile macroergice ale ATP-ului. Aceste procese sunt deci endergonice.
Catabolismul si anabolismul constituie metabolismul intermediar. Procesele catabolice si anabolice se desfasoara simultan in celule si sunt insotite de schimburi de energie, metabolismul chimic si energetic fiind interconectate si interdependente. Procesele catabolice sunt cuplate cu procesele anabolice prin mecanisme caracteristice, care implica frecvent participarea ATP-ului.
ATP-ul joaca un rol de principal rezervor, furnizor si transportator intermediar de energie in organismele vii.
Anabolismul decurge pe cai care au la baza reactii inverse celor catabolice insa anabolismul nu constituie un catabolism inversat deoarece in anumite etape inversarea reactiei este termodinamic imposibila.
Pe langa procesele cu caracter catabolic sau anabolic, in celule mai au loc transformari ale constituientilor sai care au concomitent atat caracter catabolic cat si caracter anabolic. Acestea sunt procese amfibolice, compusii utili din punct de vedere biologic se transforma in alti compusi utili. De asemenea, in cadrul proceselor amfibiotice pot rezulta intermediari care pot fi catabolizati cu formare de produsi de eliminare, sau pot fi utilizati in procese de biosinteza.
METABOLISMUL GENERAL. METABOLISME PARTIALE
Totalitatea transformarilor catabolice, anabolice si amfibolice de substanta, energie si informatie care au loc intr-un organism viu constituie metabolismul general al acestui organism.
Metabolisme partiale:
- metabolism protidic;
- metabolism lipidic;
- metabolism glucidic;
- metabolismul acizilor nucleici;
- metabolismul mineral.
Concomitent cu transformarile chimice au loc si transformari de energie si informatie. Totalitatea transformarilor pe care le sufera biocompusii de la ingestia sau biosinteza lor pana la eliminarea din organism a fost numita metabolism intermediar.
Organismul viu ca sistem organizat
Substantele anorganice si organice, ionii, radicalii liberi sunt asociati in materia vie constituind structuri spatiale, tridimensionale, in care componentele au o pozitie bine determinata in spatiu si in care reactiile se desfasoara in timp, intr-o succesiune si interdependenta riguros determinata. Astfel de sisteme organizate se intalnesc atat in chimia anorganica (cristalele) cat si in chimia organica (compusi macromoleculari naturali si de sinteza). In cadrul sistemelor biologice se diferentiaza nivelele de organizare ierarhizate, cu caracteristici proprii pentru fiecare nivel:
organism - organe - tesuturi - celule - agregate moleculare - molecule - atomi.Daca sistemele din chimia anorganica sau organica pot fi izolate (fara schimb de substanta si energie cu exteriorul), sau inchise (cu schimb de substanta dar nu si de energie cu exteriorul), sistemele biologice sunt sisteme deschise care prezinta schimb de substanta, energie si informatie cu mediul exterior.
O alta caracteristica esentiala a sistemelor biologice o constituie integralitatea lor, ciata neputand fi conceputa decat in cadrul unui organism bine individualizat si care numai in aceasta forna isi exercita functiile vitale.
Procesele care au loc in organismele vii au un pronuntat caracter informational. Cele mai specifice functii ale vietii (autoreinoirea, reproducerea, evolutia, adaptarea) sunt procese informationale.
Sistemele biologice sunt si sisteme autoreglate posedand mecanisme de homeostazie cu o eficienta uimitoare. Principalul mecanism prin care sistemele autoreglate isi asigura homeostazia este principiul retroinhibitiei (feedback).
01.06.2015
Apatie (stare de indiferenta)
Apatia este o stare de indiferenta, lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea inconjuratoare.
Analizele de rutina includ hemoleucograma completa, VSH-ul, sumarul de urina, biochimia, ionograma, masurarea gazelor arteriale, screeningul toxicologic al sangelui sau urinii, electroencefalograma si tomografia computerizata a creierului. O punctite spinala poate fi facuta daca tomografia este negativa pentru o formatiune inlocuitoare de spatiu. In aceste cazuri poate fi consultat un neurolog sau un neurochirurg. Boala vasculara cerebrala poate fi investigata prin duplex carotidian si angiografie cerebrala.
Anxietate
Anxietatea este starea afectiva patologica caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect, sau legata de propunerea posibilitatii unui pericol iminent sau insucces.
Pacientii cu anxietate intermitenta cu perioade lungi de calmitate trebuie sa faca o electroencefalograma somn-veghe si o tomografie computerizata pentru a exclude o tumora cerebrala. Dozarea catecolaminelor in urina pe 24 de ore trebuie facuta pentru a exclude un feocromocitom. Holter pe 24 de ore este necesara pentru a exclude aritmii cardiace paroxistice. In cazurile dificile pot fi necesare EEG si EKG pe 24 de ore cu electrozi inserati nazofaringial.
Pacientilor cu anxietate permanenta trebuie sa li se faca un profil tiroidian, examen toxicologic pentru medicamente si un EKG. Daca nu sunt concludente o monitorizare Holter pe 24 de ore poate avea ceva valoare. Daca analizele sunt negative trebuie consultat un psihiatru. Este recomandat ca un consult la psihiatru sa se faca chiar inainte de a efectua analize costisitoare.
Anurie (lipsa urinarii)
Anuria sau lipsa urinii reprezinta: - suprimarea secretiei urinare (incapacitatea rinichilor de a forma sau excreta urina) pentru mai mult de 8 ore, vezica urinara fiind goala, - urinarea de mai putin de 3 ori pe zi, volumul urinar fiind mai mic de 100ml/24 de ore la adult (in cazul nou-nascutilor, se constata lipsa urinii la nivelul scutecului). Este diferita de retentia de urina, cand vezica urinara se umple insa nu se goleste in mod natural, dar in urma sondajului vezical se poate extrage urina.
Primul lucru care trebuie facut este stabilirea daca pacientul chiar are oligurie sau anurie. O sonda Foley ar trebui folosita pentru a determina cantitatea de urina. Daca boala este cauzata de obstructia uretrei aceasta metoda va pune diagnosticul deoarece va putea fi extrasa o cantitate mare de urina care trebuie eliminata gradat. Apoi se pot face studiile pentru descoperirea uropatiei, incluzand cistoscopia si pielografia retrograda. Daca uropatia obstructiva se datoreaza unei obstructii la nivelul ureterelor, ecografia renala este utila in detectarea calicelor dilatate sau a ureterelor dilatate.
Daca pacientul prezinta anurie si hipotensiune, cel mai important lucru este stabilizarea tensiunii. Daca anuria nu inceteaza dupa aceasta, se pot folosi doze mari de furosemid sau manitol. Intre timp trebuiesc realizate o hemoleucograma completa, biochimia, sumarul de urina, sodiul in urina, electroforeza proteinelor serice, dozarea anticorpilor antinucleari, o electrocardiograma si radiografie pulmonara. O radiografie abdominala pe gol poate indica marimea rinichilor. Clinicianul trebuie sa examineze sedimentul urinar putand sa identifice glomerulonefrite acute, lupusul eritematos, necroza tubulara acuta. Azotemia prerenala se poate deosebi de cea renala prin calcularea clearence-ului creatininei si al ureei.
Daca exista hemoliza intravasculara, trebuiesc dozate haptoglobinele serice si hemoglobina serica. Eozinofilia in sange sau urina se datoreaza nefritelor induse de medicamente.
Angiografia renala si aortografia se efectueaza daca se suspecteaza un anevrism disecant sau stenoza de artera renala bilaterala. Ecografia abdominala poate fi folositoare in dignosticarea rinichilor polichistici sau a maselor pelvice care pot obstrua ureterul. O tomografie computerizata poate fi de asemenea necesara.
In cazurile dificile, paote fi necesara biopsia renala pentru diagnosticarea diverselor boli de colagen sau glomerulonefritelor. Este bine de consultat un nefrolog in aceasta situatie.
Daca pacientul prezinta anurie si hipotensiune, cel mai important lucru este stabilizarea tensiunii. Daca anuria nu inceteaza dupa aceasta, se pot folosi doze mari de furosemid sau manitol. Intre timp trebuiesc realizate o hemoleucograma completa, biochimia, sumarul de urina, sodiul in urina, electroforeza proteinelor serice, dozarea anticorpilor antinucleari, o electrocardiograma si radiografie pulmonara. O radiografie abdominala pe gol poate indica marimea rinichilor. Clinicianul trebuie sa examineze sedimentul urinar putand sa identifice glomerulonefrite acute, lupusul eritematos, necroza tubulara acuta. Azotemia prerenala se poate deosebi de cea renala prin calcularea clearence-ului creatininei si al ureei.
Daca exista hemoliza intravasculara, trebuiesc dozate haptoglobinele serice si hemoglobina serica. Eozinofilia in sange sau urina se datoreaza nefritelor induse de medicamente.
Angiografia renala si aortografia se efectueaza daca se suspecteaza un anevrism disecant sau stenoza de artera renala bilaterala. Ecografia abdominala poate fi folositoare in dignosticarea rinichilor polichistici sau a maselor pelvice care pot obstrua ureterul. O tomografie computerizata poate fi de asemenea necesara.
In cazurile dificile, paote fi necesara biopsia renala pentru diagnosticarea diverselor boli de colagen sau glomerulonefritelor. Este bine de consultat un nefrolog in aceasta situatie.
Anosmie (pierderea mirosului)
Anosmia se defineste prin absenta sensibilitatii olfactive (absenta mirosului). Organul mirosului este situat in mucoasa care tapeteaza plafonul foselor nazale. Este un neuroepiteliu constituit din celule nervoase specializate, neuroni dotati in varful lor cu un smoc de cili, prelungindu-se la baza printr-o fibra nervoasa (axon).
Daca boala este acuta si asociata cu o infectie respiratorie superioara nu trebuie facut nimic. Totusi daca boala a avut debut gradat iar examinarea nazofaringiana este negativa trebuie efectuata o tomografie computerizata. Daca nu evidentiaza nimic se fac analize pentrui descoperirea unei boli sistemice: hemoleucograma completa, biochimia, profilul tiroidian, vitamina B12 si acidul folic, testul de toleranta la glucoza, profilul hepatic. Daca anosmia este intermitenta trebuie efectuata o electroencefalograma somn-veghe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)